Prima biserica ce a purtat denumirea de "Biserica Sf. Nicolae din Prund” isi are originea intre anii 1778-1787, zidita cu ravna si ajutorul material al protopopului Stoica cu preoteasa Ilinca si fiica lor Balasa, pe mosia Vladichii din vatra mitropoliei, care pe la anul 1668 cuprindea "locul de la Crucea Doamnei Mircioaia pe dreapta pana la piatra de hotar drept calici (calea Rahovei) si de acolo in sus sub deal in gura Vaii (rotunde de pe bulevardul Maria din Gramot) iar de acolo la stanga pe langa putul Calicilor, pe langa lac sub deal pana in drumul Giurgiului”, perimetru in care se afla si "tigania Vladicii", care se intindea pe strada Libertatii, Egalitatii, Emancipata, Chindia.
Biserica veche nu era mare, dar asa cum era, timp de un veac si jumatate a fost locas de inchinare pentru locuitorii din mahalaua Vladichii, care contribuisera si ei cu ajutorul lor material la ridicarea edificiului.
In actele inceputului sec. al XIX-lea se precizeaza ca unii negustori daruiesc casele lor de pe podul Calicilor, din tiganie si de pe mosia Mitropoliei, bisericii Sf. Nicolae. Dintre acestia sunt: Kir Stoian, in 1813, daruieste bisericii casele sale de pe podul Calicilor; Maria lui Stoica dulgheru, la 1820, si Stoian Sin Dumitru in 1839, de asemenea fac casele lor danii bisericii amintite.
Dupa anul 1820 biserica a avut o seama de "boieri epitropi" dintre care citam pe stolnicul Petrache Arion, care devenind caminar, a cumparat in 1826 niste case de la preotul Sava si sotia sa Anca preoteasa, pe care vaduva Marghioala, sotia caminarului Petrache Arion, in 1846 le daruieste bisericii Sf. Nicolae din Prund.
Murind caminarul Petrache Arion, administrarea averilor a fost preluata de Marghioala sotia sa care pastreaza aceasta cinste pana la moartea sa. Dupa trecerea din viata a caminaresei Marghioala, administratia averilor bisericii este luata de Clucerul Costache, care a ajutat-o pe caminareasa si in ultimii ani ai vietii sale.
Stingandu-se clucerul Costache Falcoianu, administratia este preluata de trei epitropi alesi de enoriasi in 1871 in persoanele: Nicolae Nicolau, N. Roseanu si Grigore Luchescu. In chiar anul alegerii cei trei epitropi demisioneaza si fac presiuni sa fie realesi prin primarie, spre a uzurpa drepturile de ctitora ale Marghioalei Arion.
Marghioala Arion sustine ca drepturile sale decurg din dania unor case si ajutorul pe care sotul sau l-a dat peste 50 de ani bisericii si primaria o imputerniceste sa exercite drepturile ctitoricesti pana la moartea sa care a vut loc in 1877.
Odata cu moartea acesteia, biserica nu a mai avut ctitori, ci s-a administrat de o epitropie, conform Regulamentului Comunal din 1876, regulament ce a fost abrogat in 1894. Se citeaza ca presedinti destoinici si cu ravna pentru binele bisericii: Gheorghe Goga - senator (1876-1884), Dimitrie Paltineanu - seful diviziei administrative la primarie (1884-1888).
Dupa anul 1888 urmeaza o seama de presedinti si epitropi stersi ca activitate, care se certau, demisionau si in mod practic nu realizau mare lucru. Pana in anul 1896 se remarca totusi Pr. Marin Popescu si un comerciant D.I. Ionescu care au pus temelie pangarului si au construit casele preotilor.
In anul 1899, epitropia se constituie sub presedintia lui Mariu Teodorian, avocat al primariei si mare proprietar, D.I. Ionescu ales de enoriasi si preotul paroh. In perioada anterioara, datorita slabei administrari, biserica ajunge o ruina, lefurile preotilor nu se platisera pe un an si jumatate si noua epitropie cauta sa remedieze lipsurile din urma.
In acelasi an, 1899, epitropia solicita primarului Delavrancea sprijinul ca sa incuviinteze desfiintarea bisericii din prund, si cu avutul sau sa se alimenteze fondurile pentru zidirea bisericii Sf. Nicolae Vladica, realizare ce incepu sa se infaptuiasca din septembrie 1899, cand se darama biserica protopoului Stoica, ascunsa in infundatura dintre Ospiciul Brancovenesc si Casa Nierischer (vechiul han al Golescului, prapadita de vreme si mancata de igrasie).
La aceasta data biserica din Prund avea un han in calea Rahovei care era supus daramarii ca insalubru in totalitate, si niste case pe Bd. Maria, care prin construirea bulevardului erau si acestea supuse retragerii si ca atare nu mai puteau dainui multa vreme. In anii 1901-1902 se petrece un episod destul de neplacut pentru epitropia bisericii din Prund, deoarece epitropia bisericii Sf. Ilie prevazuse ca din fondurile realizate de epitropia din Prund sa se ia 40.000 lei pentru reparatia bisericii Sf. Ilie.
Se initiaza o actiune puternica de protest in frunte cu Mitropolia, astfel ca incercarea primariei de secularizare nu se poate aplica si se stabileste definitiv ca toate fondurile realizate sa se efectueze numai pentru construirea bisericii Sf.Nicolae Vladica.
In decembrie 1901 este ales epitrop Teodor Petrescu fost judecator de ocol, substituit de procuror si grefier al tribunalului, in locul epitropului D.I.Ionescu. Ales epitrop Teodor Petrescu isi pune toata energia si priceperea pentru cladirea unei biserici frumoase si incapatoare. In vederea realizarii acestui ideal incredinteaza intocmirea planurilor cunoscutului arhitect de origine belgiana Eduard Leboef si intervine cu toata energia ca primaria sa cedeze locul ce-l avea in Bulevardul Maria, in schimbul sumei de 6.000 lei, platita in acest scop de I.I.Sabareanu agricultor si mare proprietar. Ca urmare, la 1 iulie 1902 se pune piatra fundamentala si lucrarea de constructie se incredinteaza antreprenorului L.Forebesc si la 7 noiembrie 1904, edificiul este complet terminat.
Construirea bisericii, pictura si mobilierul au costat 179.083 lei, suma ce a fost acoperita din fondul bisericii din Prund, din dobanzi capitalizate si donatiile Sf. Sinod din Rusia, a d-lui Teodorian, a Mariei Romanov si Anica Georgescu si din alte cateva legate si donatii mai mici. Turnarea clopotelor, diferite vesminte preotesti si alte podoabe necesare, au fost daruite de diferiti drept credinciosi crestini.
Pictura este executata de pictorul Voinescu si D.R.Ginolamo in stilul renasterii. De remarcat ca pictorul Voinescu a fost consul general, prefect si medaliat ca pictor la Paris pentru tablouri marine... In cariera de pictor a pictat biserica din Medgidia, Catedrala din Turnu-Magurele si biserica Sf.Nicolae Vladica.
Mobilierul este din nuc sculptat si a fost lucrat in atelierul de la Mislea, constituind o opera unitara, de mare valoare artistica si maiestrie deosebita, executata la inceputul sec. XX in tara noastra. In ziua de 7 noiembrie 1904, biserica Sf. Nicolae s-a sfintit cu mare fast de catre P.S. Nifon Ploiesteanu, dandu-se astfel credinciosilor un nou lacas de inchinare, demn de inceputurile sec. XX, in schimbul celui vechi. La sfintire au luat parte: I.G. Saita prefectul politiei, St.Teodoreanu seful de cabinet al Ministrului de Interne, D. Meseidov secretar la legatia Imperiala Rusa si D.I. Cornoiu
directorul cancelariei Mitropoliei.
Dintru inceput au fost randuiti la aceasta biserica trei preoti: economul M. Popescu - paroh, Hristache Popovici si St. Iordachescu supranumerari, un diacon P. eorgescu si un psalt. Slujbele erau infrumusetate de corul seminarului Nifon, pus la dispozitie de Epitropia Seminarului, iar veniturile de 6.100 lei anual ce-i asigurau cheltuielile, proveneau din arenda mosiei Curta, pravaliilor din Lipscani, un loc viran pe calea Rahovei si casele de locuinta pentru preoti din bulevardul Maria.
Prima Epitropie a acestui asezamant de cult a fost instituita din Mahalaua Vladica. Erau 300 de case care adaposteau 142 enoriasi dintre care 31 proprietari, 31 comercianti, 39 functionari, 11 avocati, 6 preoti, 4 ingineri, 4 pensionari si un farmacist. Mai existau peste 60 ortodocsi straini (romani-austrieci, otomani, greci, sarbi, albanezi, bulgari).
Exista si o populatie destul de numeroasa din alte confesiuni ca: romano-catolici, protestanti mai toti nemti inspre Gramot, gregorieni pe calea Rahovei si cei mai numerosi erau evreii, care constituiau un grup compact inspre Gramot, unde aveau si o casa de rugaciune.
De remarcat ca in curpinsul acestei parohii se mai aflau ambele seminare ale Mitropoliei Ungro-Vlahiei: Seminarul Central in locul zidit pe bulevardul Maria si Seminarul Nifon pe str. 11 iunie in casele lui Costache Falcoianu, precum si metocul manastirii Samurcasesti.
