Innoirea sufletului

Innoirea sufletului

Cea mai mare necuratie a trupului este o nimica toata fata de necuratia sufletului pangarit. Putina apa si putin sapun este de ajuns ca toata murdaria trupului sa fie spalata: si noroiul si murdaria, si paduchii si uraciunea. Insa murdaria sufletului nu se poate spala cu nici un mijloc, pana ce nu se innoieste sufletul.

Un parchet murdar se spala, fara a fi nevoie sa-l inlocuiesti cu altul nou, ca sa fie curat.
 
Insa aerul incarcat din camera nu se poate spala cu nimic, nu se poate curati; trebuie sa fie alungat din camera si sa fie inlocuit cu un aer proaspat. Tot asa se intampla si cu sufletul. Sufletul intinat trebuie sa fie reinnoit, renascut, ca sa devina curat.
 
Cand camera are fereastra, este usor ca aerul incarcat sa iasa afara si sa fie inlocuit cu un aer proaspat. Insa cum se va improspata aerul in camerele lipsite de ferestre sau de usi?
 
Sufletul care are vreo fereastra indreptata spre Dumnezeu, usor va fi improspatat, curatit, innoit, renascut. Insa cum se va curati sufletul intinat in acela care nu are nici o deschizatura indreptata spre Dumnezeu, izvorul improspatarii si al intineririi sufletului?
 
Hristos este un imigrant in istoria omenirii. El nu este rezultatul nici unei evolutii, ci a imigrat in focul vietii pamantesti asa cum este din vesnicie.
 
A imigrat pe pamant Hristos - Dumnezeu impuns de sagetile tuturor pacatelor omenirii de la Adam, ca sa implineasca trei lucrari:
 
- sa arate oamenilor ca toate sagetile pacatelor lor au lovit in plin pe Dumnezeu si ca Dumnezeu, dupa nespusa bunatate, le-a luat asupra Sa chiar dintru inceput;
- sa ierte pacatele, adica sa-si zmulga sagetile din inima si sa le nimiceasca;
- sa nimiceasca si moartea prin nimicirea pacatelor.
 
Pamantul n-a fost in stare sa dea un viteaz pentru o astfel de raspundere. Nu numai neamul omenesc, dar nici intregul univers nu au o astfel de putere. Pentru astfel de insarcinari a fost nevoie de un imigrant, si anume de imigrantul sub picioarele caruia intregul univers se indoaie moale ca si lutul sub picioarele olarului. 
 
Sfantul Nicolae Velimirovici